Neuropatia diabetică – o complicație frecventă a diabetului zaharat

Prevalența neuropatiei diabetice

Se estimează că aproximativ 2-8% din populația lumii suferă de neuropatie, iar diabetul zaharat (DZ) reprezintă cea mai frecventă cauză în țările occidentale. Polineuropatia simetrică distală (PSD) este cea mai comună complicație neuropatică a diabetului și cea mai răspândită formă de neuropatie la nivel mondial. Pirart J. și colab. au menționat că în 8% dintre cazuri pot fi determinate semne de  neuropatie deja la momentul stabilirii diagnosticului de DZ, iar circa 50% din pacienți vor suferi  de neuropatie, pe lângă nefropatie și retinopatie, după 25 de ani de evoluție a DZ. Dyck P.J. și colab. au determinat că 66% din pacienții cu DZ tip 1 și 59% cu DZ tip 2 suferă de neuropatie.

Neuropatia diabetică, o complicație tardivă a diabetului zaharat, poate afecta fiecare segment al sistemului nervos. Deși rareori este o cauză directă de deces, totuși reprezintă o cauză majoră de morbiditate și invaliditate precoce, afectând 50-60% din pacienții diabetici. Studiile au demonstrat că 30-40 % dintre diabetici prezintă simptome de neuropatie diabetică periferică, prevalența crescând cu vârsta, atingând aproximativ 44% în rândul pacienților diabetici de peste 70 de ani.

Ce este neuropatia diabetică?

Neuropatia diabetică este cea mai comună complicație a diabetului zaharat, afectând pacienții cu diabet zaharat tip 1 și tip 2, în proporție egală ambele sexe. La același pacient pot fi prezente sindroame distincte sau tipuri diferite de neuropatie. Aceasta implică prezența unor simptome declanșate de afectarea sistemului nervos periferic, cauzate de hiperglicemia prelungită.

La pacienții cu diabet zaharat tip 2, neuropatia poate fi prezentă chiar de la momentul diagnosticării, de aceea se recomandă un consult neurologic, în vederea confirmării sau infirmării prezenței bolii. În diabetul zaharat tip 1, neuropatia poate apărea ulterior, în funcție de controlul glicemic, iar evaluarea neurologică este recomandată la cinci ani de la momentul diagnosticării bolii.

Există diverse tipuri de neuropatie diabetică, în funcție de afectarea nervilor periferici, iar simptomele se accentuează treptat, putând trece neobservate în stadiile inițiale.

Cauze și factori de risc

Neuropatia diabetiă este cauzată de leziuni ale sistemului nervos periferic. Leziunile nervilor pot apărea dintr-o varietate de cauze: tulburări metabolice, infecții, tumori maligne, inflamații, deficiențe de vitamine, acumulări de toxine sau afecțiuni ereditare.

O cauză comună a neuropatiei este diabetul. Diabetul necontrolat cauzează un nivel ridicat de zahăr în sânge, care afectează terminațiile nervoase și, în timp, chiar nervii mari. Neuropatia poate fi, de asemenea, cauzată de o presiune pe termen lung pe un nerv sau de comprimarea acestuia.

Neuropatia diabetică este influențată de o serie de factori care pot amplifica riscul leziunilor nervoase periferice. Printre acești factori se includ:

• controlul glicemic precar;
• valorile crescute ale LDL-ului (colesterolul „rău”) și trigliceridelor;
• obezitatea;
• afecțiuni oculare și renale cauzate de diabet;
• hipertensiune arterială;
• fumatul și consumul de băuturi alcoolice;
• vârsta înaintată;
• durata de evoluție a diabetului zaharat sau dezechilibrul glicemic – prediabetul;
• hipoglicemia frecventă;
• ischemia locală;
• stilul de viață sedentar;
• tulburări metabolice frecvente la copii și adolescenți.

Tipuri și simptome ale neuropatiei diabetice

Există patru tipuri principale de neuropatie diabetică: periferică, autonomă, proximală și focală. Simptomele variază în funcție de tipul de neuropatie cu care se confruntă pacientul și de nervii afectați. Diabeticii pot dezvolta una sau mai multe forme de neuropatie, iar simptomele acestei complicații apar și evoluează treptat. Uneori, pacienții încep să sesizeze problemele abia după ce leziunile nervoase devin considerabile.

Simptomele sunt specifice fiecărei forme de neuropatie diabetică, după cum urmează:

1. Neuropatie diabetică periferică

Cunoscută și sub denumirea de neuropatie periferică simetrică distală, aceasta reprezintă cea mai frecventă formă de neuropatie diabetică. Inițial, afectează tălpile și picioarele, iar ulterior se poate extinde la nivelul mâinilor și brațelor. Simptomele, care sunt de obicei mai accentuate noaptea, includ:

• amorțeală sau scăderea capacității de a percepe durerea ori fluctuațiile de temperatură;
• senzație de furnicături sau arsuri;
• dureri ascuțite sau crampe;
• slăbiciune musculară;
• pierderea echilibrului și a coordonării;
• sensibilitate extremă la atingere (pentru unii pacienți, chiar și greutatea așternutului poate provoca disconfort);
• pierderea reflexelor, în special la nivelul gleznei;
• apariția unor probleme grave la nivelul picioarelor, cum ar fi ulcere, infecții și leziuni osoase și articulare.

2. Neuropatie autonomă

Sistemul nervos autonom controlează tensiunea arterială, ritmul cardiac, procesul de transpirație, funcțiile oculare, vezica urinară, sistemul digestiv și organele sexuale. Diabetul poate leza nervii din aceste zone ale corpului, provocând următoarele simptome:

• incapacitatea de a percepe hipoglicemia (nivel scăzut de zahăr în sânge);
• scăderea tensiunii arteriale la ridicarea din poziția șezând sau culcat, fenomen care poate cauza amețeli sau leșin (hipotensiune arterială ortostatică);
• probleme intestinale (constipație, diaree necontrolată sau alternanța între cele două);
• afecțiuni ale vezicii urinare, inclusiv infecții ale tractului urinar, retenție urinară sau incontinență;
• golirea lentă a stomacului (gastropareză), care provoacă greață, vărsături, senzație de plenitudine și pierderea apetitului;
• dificultate la înghițire (disfagie);
• dificultăți de adaptare a vederii la trecerea de la lumină la întuneric sau de la depărtare la apropiere;
• transpirație abundentă;
• creșterea ritmului cardiac în repaus;
• tulburări ale funcției sexuale, cum ar fi uscăciunea vaginală la femei și disfuncția erectilă la bărbați.

3. Neuropatie proximală

Acest tip de neuropatie diabetică, cunoscută și sub denumirea de poliradiculopatie diabetică, afectează în principal nervii de la coapse, șolduri, fese sau picioare, dar poate implica inclusiv și zona abdominală și toracică. Simptomele apar de obicei pe o parte a corpului, însă în timp se pot extinde și pe cealaltă parte. Neuropatia proximală este mai frecvent întâlnită la persoanele cu diabet zaharat de tip 2 și la adulții vârstnici. Persoanele cu neuropatie proximală se pot confrunta cu:

• durere severă la nivelul feselor, șoldului sau coapselor, care se instalează brusc, în decurs de câteva zile;
• slăbirea mușchilor coapsei și pierderea masei musculare la acest nivel;
• dificultăți la ridicarea din șezut, de pe scaun;
• pierdere în greutate;
• dureri resimțite în piept sau în peretele abdominal.

În majoritatea cazurilor, starea se îmbunătățește în timp, cel puțin parțial, deși simptomele pot să se agraveze înainte de a se ameliora.

4. Mononeuropatie

Cunoscută și sub denumirea de neuropatie focală, acest tip de neuropatie diabetică implică afectarea unui singur nerv specific. Nervul lezat poate fi situat la nivelul feței, trunchiului, brațului sau piciorului. Este întâlnită cel mai frecvent la vârstnici, având un debut brusc și cauzând durere acută, dar nu provoacă probleme pe termen lung. Mononeuropatia poate duce la:

• dificultăți de concentrare sau vedere dublă;
• dificultăți de focalizare a ochilor;
• durere în spatele unui ochi;
• paralizie pe o parte a feței;
• amorțeală sau furnicături într-o mână sau un deget;
• slăbirea mușchilor mâinii, ceea ce poate duce la scăparea obiectelor;
• durere în zona tibiei sau a piciorului;
• slăbiciune musculară care limitează capacitatea de a ridica partea din față a piciorului (fenomenul piciorului căzut);
• durere localizată pe partea frontală a coapsei.

Mononeuropatia apare uneori din cauza compresiei unui nerv. În rândul pacienților cu diabet, sindromul de tunel carpian este un tip frecvent de neuropatie cauzată de compresie, care poate provoca amorțeală sau furnicături la nivelul mâinilor și degetelor, precum și senzația de slăbiciune musculară, ceea ce poate duce la scăparea obiectelor din mână.

Simptomele de neuropatie survin, de regulă, în funcție de evoluția afecțiunii și de tipul de neuropatie.

Neuropatia diabetică – Diagnostic

Diagnosticarea neuropatiei diabetice se realizează fie la momentul diagnosticării diabetului zaharat tip 2, fie la cinci ani de la debutul diabetului zaharat tip 1, urmând ca ulterior testarea să se efectueze anual. Toate studiile au demonstrat că modificările specifice neuropatiei încep precoce, din stadiul de prediabet.

Diagnosticarea neuropatiei diabetice presupune mai multe etape:

• istoric al simptomelor;
• examenul sensibilității, efectuat anual: sensibilitate dureroasă, vibratorie, presională, termică;
• electromiografie: măsoară viteza de conducere nervoasă la nivelul mușchilor scheletici.

Diagnosticul de certitudine este stabilit de medicul neurolog.

Tratamentul neuropatiei diabetice

În cazul neuropatiei diabetice nu există un tratament curativ, iar abordarea terapeutică depinde de natura simptomelor și de tipul de neuropatie. Tratamentul se concentrează pe profilaxia secundară (îndepărtarea factorilor de agravare) și pe menținerea nivelului glicemiei la o valoare țintă. Această valoare poate fi menținută prin:

• tratament cu insulină sau antidiabetice orale, așa cum sunt prescrise de medicul de specialitate;
• renunțarea la fumat;
• respectarea unui regim alimentar adecvat;
• efectuarea de exerciții fizice ușoare zilnic;
• realizarea controalelor medicale periodice.

Examinarea picioarelor joacă un rol important, deoarece persoanele cu diabet, în special cele cu neuropatie diabetică, prezintă o afectare a sensibilității. O leziune la nivelul piciorului poate trece neobservată, se poate infecta și poate crește riscul de amputare dacă infecția se extinde la nivelul osului.

Prevenție

Prevenția în cazul neuropatiei diabetice se realizează, în primul rând, prin echilibrarea metabolică optimă, încă din perioada de prediabet.

Modificarea stilului de viață, cu un control glicemic riguros, scăderea ponderală, dieta corectă și mișcarea au un efect benefic în progresia neuropatiei, reduc severitatea simptomatologiei și chiar pot ajuta la regenerarea fibrelor nervoase.

Avertisment. Atunci când diabetul de tip 1 este diagnosticat pentru prima dată, nivelul zahărului din sânge nu trebuie să fie scăzut prea mult imediat.

Există dovezi că o activitate fizică suficientă are un efect pozitiv nu numai asupra leziunilor nervoase din sistemul nervos autonom, ci și asupra simptomelor leziunilor nervoase periferice. Acest lucru este valabil pentru persoanele cu diabet de tip 1 și de tip 2.

Concluzie

Neuropatia este una dintre complicațiile cele mai importante ale diabetului zaharat. Frecvența mare și debutul precoce fac din diagnosticul neuropatiei o prioritate. Evoluția subclinică pentru mult timp, și prognosticul nefavorabil pe termen lung (în lipsa tratamentului) a formelor celor mai frecvente (neuropatia difuză senzitivo-motorie și neuropatia autonomă) conduc la complicații cu costuri mari de tratament și risc de invaliditate sau chiar deces.

Subdiagnosticarea relativă a afectării autonome crește riscurile, mai ales pentru neuropatia cardiovasculară, care a fost demonstratå ca fiind factor predictiv important pentru evenimente cardiace grave.

Tratamentul pacientului diabetic trebuie să includă educația și instruirea acestuia asupra importanței menținerii controlului glicemic în limitele normei, a recunoașterii precoce a complica¡iilor și rolului decisiv pe care îl au măsurile de autoîngrijire.

Cel mai eficient mod de prevenire și tratare a neuropatiei este controlul glicemiei. Studiile actuale sugerează că medicația cu potențial de regresie a afectării neuronale va juca un rol important în viitor. Piciorul diabetic, în special ulcerațiile și infecțiile, trebuie prevenit pe cât posibil și tratat agresiv după apariție, datorită riscului mare de amputație.

Gestionează neuropatia diabetică cu NEUROTICAN capsule №30, un complex biologic activ, destinat pentru metabolismul neuronal normal și restabilirea fibrelor nervoase deteriorate în cazul maladiilor coloanei vertebrale și nervilor periferici.

• Contribuie la regenerarea țesutului nervos;
• Normalizează procesele de transmitere ale impulsurilor nervoase;
• Restabilește sensibilitatea și ameliorează troficitatea musculară;
• Diminuează intensitatea sindromului dolor;
• Previne degenerarea sistemului nervos periferic.